Sfântul Mare Mucenic Gheorghe (c. 275/280 – d. 23 aprilie 303) s-a născut în Capadocia, într-o familie creştină, şi a trăit în timpul domniei împăratului Diocleţian. Mai multe date nu se cunosc cu certitudine, neexistând nici un document al epocii, care să conţină viaţa lui. Cele ce ştim despre el au fost scrise în Evul Mediu:

Alăturându-se armatei romane şi parcurgând ierarhia militară, Sfântul Gheorghe s-a făcut remarcat prin faptele de arme. În ciuda decretului împotriva creştinilor, emis de Diocleţian în 303, Sfântul Gheorghe a ales să-şi mărturisească public credinţa creştină. Din porunca împăratului, sfântul a fost întemniţat şi supus torturii pentru a-şi renega credinţa. Loviri cu suliţa, lespezile de piatră aşezate pe piept, trasul pe roata, groapa cu var, încălţamintea cu cuie, băutura otravită, bătaia cu vene de bou şi toate celelalte torturi nu au reuşit să-l facă să renunţe la credinţa sa. Martorii suferinţelor Sfântului Gheorghe, uimiţi de puterea sa de a îndura durerea, au părăsit vechii idoli păgâni, îmbrăţişând creştinismul. O dovadă a sfinţeniei sale o reprezintă o minune săvărşită de Sfântul Gheorghe în timpul întemniţării sale. Atingând corpul unui deţinut mort din celula sa, acesta a înviat, convingând-o astfel chiar pe Împărăteasa Alexandra să îmbrăţişeze credinţa în Iisus Hristos. Respingând oferta împăratului (de a renunţa la creştinism în schimbul unor înalte onoruri), Diocleţian a poruncit decapitarea Sfântului Gheorghe şi a soţiei sale, împărăteasa Alexandra.

În conştiinţa populară românească, Sfântul Gheorghe este unul dintre cei mai prezenţi sfinţi, numerose biserici purtând hramul său. Există numerose oraşe în România care poartă numele Sfântului Gheorghe şi chiar unul dintre cele trei braţe ale Dunării este denumit astfel. Imaginea Sfântului Gheorghe doborând balaurul este prezentă şi pe stegul Moldovei din medievale trimis de Ştefan cel Mare la Mânăstirea Zograful de la Muntele Athos. Sfântul Gheorghe este de asemenea ocrotitorul Armatei Române (a cărei zi, 23 aprilie, coincide cu sărbătorirea sfântului). De asemenea este patronul Angliei, al Georgiei si al Moscovei. In Lituania, Sfintul Gheorghe este venerat ca protector al animalelor, iar in unele regiuni ale Spaniei ziua sfintului se serbeaza cu mese bogate si cu daruri.

(sursa: ro.wikipedia.org)

Troparul: Ca un izbăvitor al celor robiţi şi celor săraci folositor, neputincioşilor doctor, conducătorilor ajutător; purtătorule de biruintă, Mare Mucenice Gheorghe, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Sfânta Muceniţă Filofteia este una din sfintele muceniţe cele mai cinstite de pe teritoriul României. Ea a trăit la începutul secolului al XIII-lea pe teritoriul Bulgariei de azi. Moaştele sale se găsesc în biserica mănăstirii din Curtea de Argeş, iar prăznuirea ei se face la 7 decembrie. Numele său mai poate fi întâlnit şi cu grafia Filofteea sau (mai rar) Filoteea / Filoteia.

Sfânta Muceniţă Filofteia s-a născut la începutul secolului al XIII-lea în apropiere de oraşul Târnovo (Veliko Târnovo din Bulgaria de astăzi), capitala ţaratului (româno-)bulgar, într-o familie de ţărani. Este crescută în dreapta credinţă şi evlavie de mama sa, care moare când sfânta era încă mică.

Sfânta era în vârstă de doisprezece ani când s-a mutat la Domnul, fiind ucisă de tatăl său care a surprins-o împărţind mâncare săracilor.

Moaştele ei au ramas la Târnovo şi au fost aduse în Tara Romaneasca numai după anul 1393, când ţaratul bulgar de la Tarnovo a fost ocupat de turci. Se pare că de aici au fost duse pentru scurt timp la Vidin, probabil până în 1396. Pentru a nu fi profanate, au fost oferite domnitorului Mircea cel Batran (1386-1418), care le-a asezat in biserica Sfantul Nicolae (domneasca) din Curtea de Arges, pe atunci catedrala mitropolitana, ctitoria domnitorilor Basarab I Intemeietorul si Nicolae Alexandru, fiul sau. Moastele Sfintei au ramas acolo pana in 1893, cand –datorita starii de degradare in care a ajuns biserica – au fost mutate in bisericile Sfantul Gheorghe, apoi la Adormirea Maicii Domnului-Olari, din aceeasi localitate. In timpul primului razboi mondial, cand o buna parte din tara era ocupata de trupe straine – au fost duse in paraclisul manastirii Antim din Bucuresti. Dupa incheierea razboiului au fost readuse la Curtea de Arges, dar de data aceasta in mareata biserica ctitorita de Neagoe Voda Basarab. Din 1949 au fost mutate in paraclisul din incinta acestei biserici, unde se gasesc si azi.

(sursa: ro.orthodoxwiki.org; Pr. Prof. Dr. Mircea Pacurariu, "Sfinti daco-romani si romani", Editura Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, Iasi, 1994)

Troparul: Întru răbdarea ta ţi-ai agonisit plata ta, Fericită Filofteia, întru ispite neîncetat răbdând, întru bătăi suferind, întru necazuri binevoind pe săraci miluindu-i şi pe flămânzi săturându-i; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, bună fecioară, să se mântuiască sufletele noastre.